Am ajuns la concluzia ca imi ajung mie insami foarte bine, ca ma simt cel mai bine in pielea mea, ca nu ma plictisesc niciodata cu mine, ca sunt cea mai buna parte din mine, ca stiu sa ma fac sa rad, sa pang, sa fiu eu. Doar eu stiu sa ma fac sa ma simt cum vreau, doar eu cu mine sunt de acord si ce bine ne simtim NOI, Monica si Anca!
In ciuda acestui preaplin, mor de dragul oamenilor, imi sunt dragi, imi place sa-i privesc, ma bucur de spectacolul pe care il ofera, imi place sa le privesc mimica, gestica, sa le interpretez, sa ii observ argumentand sau aparandu-se, justificand sau atacand, ducand in interiorul cutiutei mele cu ganduri, in sinele meu, dialoguri extraordinare despre ei.
Ador sa cunosc oameni noi, figuri inedite si sa ghicesc, dupa discutii neindelungate, felul lor de a fi, reactiile pe care le-ar avea in varii situatii (pentru ca ma joc cu ei si ii pun in ipostaze felurite!).
Ma verific si ii verific si nu ma plictisesc nicicand de acest joc premonitoriu care ma distreaza si ma incanta!
Nu ma satur de mine, ce-i de facut?
Am constatat ca EU sunt genul meu!
Dmonik
Absolut nicio legatura, doar timp sa ma gandesc la mine si disponibilitate si placere sa ii privesc si pe altii! Nu fac o meserie din introspectie!
inspectia interioara a propriului creier (definitia imi apartine) e fun, dar e mai fun in altele.
Esti lapidar si lasi loc interpretarilor. Iti place sa te joci?
un vocabular limitat doar ![]()
Nu toti ne jucam? Diferenta se face doar la finish , din reactiile jucatorilor. Fie invinsi …. fie invingatori .
Avand in vedere ca sunt doua, cum am spus, ma multumesc cu luptele interne! Asa, am si siguranta ca sunt invingatoare
si in acelasi timp invinsa
)
Depinde cum privesti lucrurile, iata deja diferente…
nu e mai bine sa iti faci griji de jumatatea goala a paharului si sa faci tot posibilul sa fie plin, decat sa te bucur ca mai ai jumatate apoi sa ramana gol ?
Sunt convinsa ca perspectiva ta e mai degraba pesimista, avand in vedere penultimul si ultimul comm! Si asta e diferenta dintre noi, sunt optimista, dar nu inconstienta, paharul meu nu va ramane niciodata gol!
Observ ca iti place sa ai ultimul cuvant, insa vom continua la nesfarsit!
mie nu-mi plac oamenii.mai ales cei care tin sa ma invete ce stiu deja.de unde stiu ei ce stiu eu despre viata?daca eu nu dau sfaturi,ei de ce dau?daca eu nu pun, intrebari ei de o fac?daca eu stiu ceva ce ei nu stiu despre mine,de ce au impresia ca ma cunosc?as putea merge asa la infinit.plus de asta ca daca nu ma vrei nici eu nu te vreau.iubirea mea nu e niciodata neconditionata…
Liuba…nu-ti plac oamenii!?! Eu cred ca nu iti place invazia lor si nici sa fii invaziva, atat…stii, e vorba de faptul ca ne-am nascut intr-o relatie cu un TU! E vorba de relatia EU-TU care apare chiar la nastere, unde “tu” e mama….asta e datul!
stii care e culmea ironiei?chiar cea de care ai amintit,adica mama mea,e cea care m-a indrumat constient sau inconstient catre aceasta directie.sau poate am copiat-o eu.
9:56 am
ai si tu ceva legatura cu psihologia?