Mai sunt cateva zile si, in ciuda albului de afara si a viscolului incapatanat care imi da un sentiment de disolutie, se apropie primavara.

Nu cred ca are vreo legatura faptul ca sunt nascuta primavara cu starea pe care mi-o dau zilele anotimpului asta…

Stiu ca toti vorbesc de astenia de primavara ( ati observat ce placere le face oamenilor sa dea vina pe orice pentru starile lor proaste si pe incapabilitatea lor de a gasi in ei insisi placerea de a simti cu fiecare fibra placerea oricarui moment trait?), insa eu am observat ca functionez invers, sunt ca ursul…!

Astept primavara, o adulmec, ii simt mirosul, aromele, ii stiu semnele si ii pandesc prezenta ca nu cumva sa ratez…

In fiecare primavara ma indragostesc!

Cu obiect al indragostirii sau fara , ma concentrez total asupra starii pe care o traversez si care se „coace” sub soare, sub diminetile racoroase si proaspete, sub ploaie si sentimentul creste, simt mereu cum creste in mine si se manifesta sub forma unei fericiri, inexplicabile pentru altii, al unui preaplin de suras, confort interior, sub forma unei pofte de viata care ma face sa salivez de pe acum.

Cu obiect al indragostirii sau fara, incep sa iubesc si sa ma revars din ce sunt in tot ce e in afara mea si atunci ma iubesc pe mine mai mult decat oricand si atunci simt cum reusesc sa dobor in lupta timpul care isi pierde din putere in fata potentei sentimentului si a trairii mele. Stiu ca pot sa inving atunci timpul care se incapataneaza sa treaca…treaba lui, deja atunci traiesc independent de el!

Mi-e uneori o pofta exagerata sa traiesc  intens, concentrat  si asta pot s-o fac primavara atat de usor…nu e o pofta ca un simplu chef de a face ceva, ci e o pofta ca aceea pe care o ai in fata unei delicatese, eu salivez sa traiesc!

Dmonik