Am plecat iar. Iar nu sunt în patul meu, sunt pe canapeaua altora. Stăteam contemplând la viitor- care nu are nici culori, nici forme, nici mirosuri- și singurul gând care mi-a căzut în cap este că “regret că am viață”. Sunt împotriva principiilor universului. Oricum mă doare fix în pix. Și pixul meu e optic că e de la laptop și laptopul nu e al meu, deci nu e tocmai pixul meu.

Aberații. Totul este o aberație. Nu simt nimic divin în mine și regret sincer că am viață. Ok, aș fi putut formula altfel. Îmi urăsc viața spre exemplu: dar nu o urăsc, chiar mă distrează- deși vroiam alt tip de distracție de la viață, în genul să ne distrăm împreună ca specie umană, nu pe seama celor ca noi.

Dacă aș fi fost un tip de entitate înainte de a mă naște și mi s-ar fi dat posibilitatea de a alege, aș fi spus “no, thx”. Aș fi adăugat și un getta fack outta here. E ca un gen de cadou pe care nu îl vrei, dar ți-l aduce soțul tă sau cel mai bun prieten și nu vrei să îl jignesti și încerci să spui “mersi bre, puteai găsi altceva care mi-ar fi plăcut mult mai mult și aș fi fost orgasmică cîteva minute în șir.” In that respect, un vibrator ar fi produs minuni. Dar așa primești cadou o viață. Tre’ să mulțumesti aparent. Dar de ce?

Evident, poți înapoia un cadou, dar în cazul ăsta e suicid. Fațetele bisericești nu sunt de acord cu asta și nu îți cânta aleluia fraiere. Chiar dacă îi plătești. Oricum ești țeapăn, dar te gîndești la ăia de după tine că plătesc de rup că te duci la vale, popa poate îți face o cruce că nu are voie de mai mult, dar stai liniștit: dumnezeu te iubește. Numai că pentru că nu l-ai lăsat pe el să îți facă felul, nu ai parte de un cîntec patetic cînd te îngroapă. Oricum nu e că m-ar durea asta. Îmi place însă în mod deosebit cînd popii se mai îndură și îți fac o înmormântare mai acătării. E amuzant pentru că te face să te gândești la faptul că se cred mai tare decît tatăl lor și nu îi respect voia: adică ei sunt mai buni decît dumnezeu însăși.. Ooo yeeee…

Aș prefera să fiu arsă, eventual înainte- dacă mai am puls- să imi preleve și organele.. Trecînd pe lânga Buddy Christ- am vrut să îl discut prima dată ca să îmi fac un profil moral bun- aș ajunge la ăia care ar afla că  m-am sinucis și ar începe bârfa. M-ar irita la culme să nu mă duc în vreun paradis și să fiu prinsă între lumi și să îi aud pe ăia. Așa că nu pot decât să îmi închipui cum aș apărea în timpul actelor lor sexuale și să țip hey, whats up dude?… Cred că ar albi așa de rău că i-aș îngropa și pe ei. Gândul ăsta îmi dă un oarecare confort..

Dar na. Sunt prinsă aici. Regret că am viață. Viața de om e redusă la o viață de gândac- și ăsta e un compliment. Aș fi preferat să fi fost gândac, nu aș fi avut conștiință de sine și nu aș fi putut gândi la ce ar fi putut fi viața de om cu adevărat. Pentru ce a fost destinată să fie. Și în ce hal a ajuns. Dar chestiunea asta care se tot discută despre ce ar fi trebui să fie comparativ cu ceea ce este mă îngrețoșează. În primul rînd cuvântul ăsta..TREBUIE.. mă irită la culme. Nu trebuie nimic. Totul e perfct așa cum este. Ne împotmolim cu toții în rahaturi de sorginte umană: vreau succes, bani, imagine bună, reputație, putere. Și când le avem îți vine să le pui într-o hârtie igienică și să le arunci. Nu schimbă cu nimic ceee ce ești, în fond. Dar devii mai însetat, mai înverșunat pentru că nu mai ai curaj să te uiți în tine și să spui ce ai devenit cu adevărat. Și atunci te răzbuni pe lume pentru a recupera. Traiești în exterior. Ei sunt de vină, tu ai facut tot ce ți-a stat în putință pentru a deveni mai bun.

Ciu-ciu. Minte-te. Oricum nu știi ce  vrei să fii tu înainte de a-ți spune ei cine ești. Prima oara ai fost învățat că e important ce cred oamenii despre tine: să faci ce vrei și ceea ce faci să exprime cine ești e o blasfemie. Fii cuminte, conformează-te, nu deranja, nu țipa când faci dragoste că e rușinos și nu vorbi despre sex ca e tabu DAR  ai voie să scuipi pe stradă, ai voie să înjuri, ai voie să devii frustrat și deprimat și să omori pe cineva- e chiar natural, ai voie să reproșezi altori și să îi judeci înainte de a-ți aplica același tratament, ai voie să furi munca altora pentru că trebuie să supraviețuiești, ai voie să violezi, să hărțuiești, să ameninți pentru că suntem într-un lanț trofic. Dar troficul nu ține de a mânca cât îți trebuie, că oricum restul arunci, ci ține de uită-te la mine, îs cel mai tare. Alimentează-ți ego-ul, oricum în rest nu valorezi doi bani…

Ei, aici îți spun eu ție: screw you ! Get a grip ! Get a life! You are just plathetic !

Mulțumesc oricum mamă. Cadoul ăsta nu e pentru mine. Așa că data viitoare găsește alt spermotozoid să nu mai ies eu. Sau, eventual, dintre toți, sper să mor pe drum. Restul nu au decât să înoate.. Nu sunt competitivă deloc.

Zbenguici

Later edit (diagnoza)

P: ma gandeam…
P: in egoismul meu
P: ca viata mea ar fi fost mult mai goala fara tine
Z: ma indoiesc
P: eu unul ma bucur de existenta ta
P: e dreptul tau sa te indoiesti
Z: ce ciudat
P: dar eu stiu ce stiu
Z: eu nu ma bucur de existenta mea
P: ai ceea ce este denumit… un gol existential
P: e o forma de orbire
P: nu vezi bine
P: nu vezi faptul ca esti libera sa-ti alegi raspunsul
P: esti libera sa-ti alegi atitudinea fata de orice ti se intampla
P: chiar si fata de  ce se intampla acum

P: si daca vrei sa inveti
P: inveti si din experienta asta…
Z: asta am invatat
P:  iti inteleg pozitia….
P: si nu ti-o combat sau ceva
P: e dreptul tau sa o alegi
P: tot ce vreau sa-ti transmit este ca exista si alta varianta
P: nu zic musai sa o alegi…
Z: am invatat si asta
Z: stiu la nivel rational
Z: dar.. undeva nu stiu eu sa fiu alta
Z: si stiu ca altul din exterior
Z: nu poate sa ma ajute

Z: merg pe cale

Z: dar e dureroasa

Z: si sa stau pe cealalta pe care eram

Z: e dureros
Z: dar stiam ce va fi
Z: aveam o certitudine
Z: aici insa incertitudinea e si mai doboratoare
P: asta zic mai… ca in ciuda incertitudinii poti alege alta atitudine
P: stii ce spunea Hellen Keller?
P: Life is either a daring adventure or nothing. Security does not exist in nature, nor do the children of men as a whole experience it. Avoiding danger is no safer in the long run than exposure.

Multumesc pentru ca existi. Si ca ma intelegi. Si ca ma sustii. Si ca iti faci timp mereu pentru mine. Si ca ma asculti. Si mai extraordinar este faptul ca esti barbat si asta imi da incredere.

Te pup si te imbratisez.

Zbenguici