Am promis, la sfarsitul lunii noiembrie, ca o sprijin pe Zbeng si nu m-am tinut de cuvant! Azi ma simt capabila s-o fac! Credeam ca sunt un soi ciudat de musafir, invitat aici ca sa se simta bine, insa acum simt ca nu-s musafir, ci ca am si eu bucatica mea de “net”. Incepand de astazi sper sa imi fac timp si sa postez des.

Am scris acum ceva timp, un soi de jurnal si ma voi folosi de randurile de atunci pentru a ma prezenta.

Pentru ca am doi parinti idealisti, care cred si astazi ca meseria de dascal e una dintre cele mai nobile si pentru care merita sa te sacrifici afundandu-te intr-un colt de sat, m-am nascut la tara si am crescut acolo, unde valorile sunt altele, mult mai solide, zic eu , si mult mai sanatoase! De aici probabil, din faptul ca am crescut intr-un spatiu larg, deschis – ma gandesc acum!- nu mi-a placut niciodata omul care se apropie fizic de mine periculos de aproape! Nu-mi place invazia! Nici sa invadez!

Desi am fost avertizata ca un profesor va trage toata viata “targa pe uscat”, dar si pentru ca sunt incapatanata, am vrut sa devin profesor si- in adancul sufletului, desi nu am recunoscut-o in fata nimanui- stiu, am credinta clara ca am fost menita sa fiu asta, de aceea m-am nascut si asta am devenit!

In timpul facultatii, un concurs de imprejurari destul de ciudat m-a adus in fata unui baiat… A fost singurul care nu s-a simtit atras de bunele mele prietene!

Trebuie sa fac aici o precizare: sunt atat de intortocheata ca minte, incat ma imprieteneam cu fete deosebit de frumoase, iar asta era pentru mine o protectie perfecta! Niciodata nu am fost atat de linistita ca atunci, pentru ca eram lasata in pace, hormonii masculini si curiozitatea indreptandu-se invariabil catre frumoasele mele amice! Ma simteam protejata de orice fel de agrasiune careia, sincera sa fiu, nu cred ca eram capabila sa-i fac fata la momentul respectiv! E ciudat, pentru ca fetele , in general, doresc sa fie in centrul atentiei! Apoi, cand tinerii observau ca ce au ales e doar frumos, nu si de substanta, incercau sa se apropie de mine, insa principiul conform caruia nu ma combin cu prietenii prietenelor mele functiona si scapam foarte usor de pretendenti! De fapt, ma foloseam de ele pentru a-mi asigura un confort psihic nesperat , timp pentru sutele de kilograme de lectura si posibilitatea de a trage concluzii referitoare la jocurile barbatilor!

Si revin, caci l-am cunoscut….nu mi-a placut, dar a fost singurul, cum spuneam, care nu s-a simtit atras de vreuna dintre amicele mele! Curios!

Pentru ca actuala mama soacra, venita intr-o vizita inopinata la Bucuresti ne-a gasit impreuna si ne-a impus sa ne despartim sau sa ne casatorim, am decis, in timp ce mancam un mar in foi – etaj pe bordura din fata de la Scala, ca am putea sa ne casatorim, iar daca nu ne vom intelege, sa divortam elegant, caci avem pe cine sa dam vina: pe mama soacra!

Asa ca, desi nu mi-am dorit niciodata sa ma casatoresc( deoarece mi se parea foarte convenabil si confortabil sa traiesc cu cineva fara a avea responsabilitati de genul “ hai la mama la masa de Craciun./Paste/zi onomastica/zi aniversara……botez, cumetrie…!zambeste frumos la tata si la mama ca ma enervez, de ce nu ai ajutat-o sa spele si ea vasele, ca vezi cat munceste!)am facut-o in ultima clipa,! I-am propus viitorului sa fugim de acasa si sa-i lasam in plata domnului cu nunta lor, dar el e mai responsabil si nu ma asteptam chiar sa se tina de juraminte si sa vrea sa aiba grija de mine!

Nu vreau sa aiba nimeni grija de mine! Vreau sa traiesc libera, de ce nu se poate?

Nu ma iubea, dar in timp stiu ca a ajuns sa o faca si e o dragoste serioasa, nu una…jucausa sau vesela, asa cum mi-as dori ! A inteles cata nevoie de libertate am, mi-a oferit-o si ii multumesc pentru ca a inteles ca sunt o persoana de incredere!

Dar din dorinta de a –mi asigura o existenta fara griji, a uitat sa ne mai intalneasca, atunci cand ne-am multiplicat si in loc de o fata, am devenit doua in familie! Era atat de ocupat, incat atunci cand am nascut(desi nici la asta nu prea m-am priceput prea bine…am facut cezariana!), avea pacienti! Ce-i drept, si medicul cu care am nascut avea pacienti, dar nu stiu daca avea o sotie care nastea fix in momentul acela!
Poate la capatul acestei povesti cu vieti asteapta uitarea, poate pasiunea, dar de asemenea poate sa astepte o zi in care timpul , despartirea si distanta nu vor putea niciodata sa ma faca sa uit cele mai frumoase cadouri  pe care viata mi l-a facut!

Dmonik